EVALUAREA FACTORILOR DE RISC IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

In conformitate cu Legea Securităţii şi Sănătăţii in Muncă 319/2006, angajatorii sunt responsabili de sănătatea şi securitatea lucratorilor, ei se află în centrul activităţii de prevenire a riscurilor şi asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
Obligativitatea evaluării riscurilor profesionale în ţara noastră decurge din legislaţia actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislaţia Uniunii Europene privind securitatea şi sănătatea în muncă. Astfel, Legea 319/2006, în capitolul III "Obligaţiile angajatorilor" care transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE/1989 prevede:
art. 7 al. 3 – Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alineatele 1 şi 2, pe baza următoarelor principii de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
........................................................................................................................
al. 4. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau a preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit.a) si dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/ sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
........................................................................................................................
art. 12. al. 1. Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
...........................................................................................................................
Legislaţia actuală obligă angajatorii să introducă conceptul de securitate în însăşi organizarea muncii. Aceştia pot să intervină pentru:

Ø lucrul în echipe succesive;
Ø limitarea numărului de lucrători expuşi la produse şi procedee periculoase;
Ø luarea de măsuri organizatorice atunci când o societate terţă intervine pe teritoriul alteia;
Ø limitarea timpului de expunere la minimum necesar;
Ø alegerea celor mai adecvate mijloace de protecţie individuală;
Ø impunerea supravegherii medicale permanente şi periodice a celor mai expuşi muncitori;
Ø impunerea de restricţii privind munca tinerilor şi a femeilor.
Metodele şi mijloacele de analiză a sistemelor de muncă sub aspectul securităţii muncii sunt necesare pentru identificarea rapidă şi realistă a situaţiilor deficitare din punctul de vedere al prevenirii accidentelor şi a bolilor profesionale.
În principiu, există două posibilităţi de evaluare a nivelului de securitate a muncii într-un sistem:
Ø evaluare postaccident / boală profesională
Ø evaluare preaccident / boală profesională
Evaluarea postaccident este utilă din punct de vedere a statisticilor de accidente, care pot caracteriza organizaţia din punct de vedere cantitativ şi calitativ prin indicele de frecvenţă şi de gravitate. În anumite situaţii aceste informaţii sunt de mare ajutor pentru aprecierea calităţii unor locuri de muncă din punct de vedere a securităţii în vederea implementării îmbunătăţirilor necesare.
Evaluarea preaccident ia în considerare posibilitatea de producere a accidentelor într-un sistem. Oferă soluţii de prevenire înainte de a se întâmpla accidentul.
Noţiunea fundamentală utilizată este riscul de accidentare si îmbolnăvire profesională. Având în vedere importanţa evaluării preaccident, în Europa au fost dezvoltate mai multe metode apriorice;
Ø controale, verificări - la nivelul locurilor de muncă, secţii, ateliere, etc.
Ø metode directe (comparative)
Ø metode indirecte (analitice) - analiza riscurilor pe baza: ergonomiei sistemelor sau fiabilităţii sistemelor
Oricare ar fi metoda de evaluare, aceasta conduce la rezultate concrete şi operaţionale dacă se bazează pe recunoaşterea a patru criterii fundamentale:
Ø rigurozitate ştiinţifică – să decurgă dintr-o teorie coerentă şi completă;
Ø criteriul finalităţii – scopul urmărit este realizarea securităţii, prin diferite obiective parţiale, care conferă particularitate metodelor de analiză;
Ø criteriul complexităţii – metoda să fie adaptată pentru sistemul dat;
Ø criteriul economic – în funcţie de importanţa şi de gravitatea consecinţelor posibile.
Sarcina principală a activităţii de prevenire o reprezintă obţinerea maximumului de eficienţă şi de calitate a muncii în condiţiile reducerii numărului de accidente către zero.
De aici rezultă că sunt două obiective majore ale prevenirii, care suscită interes în principal:
a) pe plan uman:- reducerea numărului accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale
b) pe plan financiar:- reducerea costurilor legate de accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale.
Aceste obiective se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale. în care scop trebuie întreprins un demers global care să cuprindă:
Ø evaluarea riscurilor profesionale;
Ø punerea în conformitate a echipamentelor tehnice;
Ø stabilirea procedurilor de lucru;
Ø ameliorarea condiţiilor de mediu de muncă;
Ø selecţia, formarea şi informarea personalului;
Ø stabilirea strategiei manageriale.
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.
Indiferent dacă este vorba de un loc de muncă, un atelier, secţie sau o societate comercială în ansamblul său, o asemenea analiză permite cunoaşterea, cuantificarea şi ierarhizarea pericolelor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: probabilitatea de manifestare şi gravitatea consecinţei maxime posibile (cea mai frecventă) asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv, niveluri de risc global pentru fiecare loc de muncă şi nivel de risc global agregat pentru întregul sistem analizat.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este cuprins în standardele europene (CEI812’85, respectiv, proiect CEN 1992) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică.
Obiectivul evaluării riscurilor este să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/ protecţie adecvate referitoare la:
Ø prevenirea riscurilor profesionale
Ø formarea muncitorilor
Ø informarea muncitorilor
Ø implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea efectivă a măsurilor necesare de prevenire/protecţie.
Scopul de bază al evaluării riscurilor rămâne întodeauna prevenirea riscurilor profesionale. Eliminarea acestora nu este posibilă întodeauna şi atunci acestea trebuiesc reduse, până la valoarea unor riscuri reziduale care trebuiesc şi pot fi controlate .
Evaluarea riscurilor trebuie astfel realizată , încât să permită angajatorilor, persoanelor desemnate din cadrul serviciilor de prevenire si protectie şi lucrătorilor să:
Ø identifice pericolele existente şi să evalueze riscurile asociate lor;
Ø evalueze riscurile în scopul selectării adecvate a echipamentelor, substanţelor utilizate şi organizării locurilor de muncă
Ø verifice dacă măsurile de prevenire sunt adecvate
Ø observe dacă toţi factorii, relevanţi sau ascunşi, legaţi de procesul de muncă au fost luaţi în considerare
Ø contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate şi sănătate în muncă.
Reevaluarea riscurilor profesionale se face şi de ori de câte ori intervin modificări în sistemul de muncă (organizarea muncii, introducerea de noi materiale, ehipamente, metode, proceduri, etc.) sau ori de câte ori se solicită de cei implicaţi.
Pe timpul evaluării şi după, trebuie urmărit ca riscul să nu fie transferat în alte zone ale sistemului de muncă şi eliminarea unui risc să nu creeze probleme noi.

SERBAN ALEXANDRU IONUT

0730 611 464